Capitolul 25
Cuvântarea severă a băiatului
Iisus adresată slujitorilor Templului,
pe care El îi consideră ipocriți și cei mai înverșunați adversari ai săi.
Abuzurile existente în Templu.
Eu
am spus: Mă aflu aici, ca să vă dau o veste, și anume că am venit, ca să
îndeplinesc opera Celui ce m-a trimis, pe care voi, după cum ați mărturisit,
nu-L cunoașteti, dar pe care Eu îl cunosc, pentru că El sălășluiește în
Mine în deplinătatea Lui!
Moise
I-a cerut să-L vadă și L-a putut vedea doar din spate, dar pentru asta a
fost orb timp de trei zile, în schimb fața îi strălucea atât de tare, încât
a trebuit s-o acopere când mergea printre oameni, iar după aceea ochii lui
n-au mai putut niciodată suporta lumina soarelui.
Voi,
însă, Mă puteți privi direct în față și nu vă orbește nici o lumină extraordinară!
De ce? Pentru că, la Mine, corpul ascunde pe Cel care se află în Mine! Dar,
făcând abstracție de asta, aici se află mai mult decât a fost acolo! Dar
voi nu observați, pentru că privirea voastră se lovește de pânza întreită
a lui Moise, care va continua să vă împiedice să vedeți, câtă vreme nu veți
vrea să recunoașteți pe Cel care a venit la voi din ceruri.
Cu
judecătorul ați vorbit destul de bine, pentru că el nu aude decât cuvintele
ticluite frumos de voi, cu Mine însă, este ceva mai greu de discutat, pentru
că eu percep și gândurile ascunse în inimile voastre, care sună cu totul
altfel decât cele exprimate prin viu grai! De aceea vă găsesc absolut respingători,
pentru că voi doar pe afară vă spălați, dar înăuntru, adică în sufletele
voastre, rămâneți plini de murdărie!
Atunci
când judecătorul, care are inima absolut curată, v-a cerut, să atrageți
atenția poporului asupra Mea pentru a-l bucura cu vestea, că speranța i-a
fost împlinită, pentru ce oare căutați tot felul de pretexte, ca să demonstrați
că acest lucru n-ar fi posibil?! Eu, însă, vă spun absolut deschis: voi
-nu poporul - sunteți cei care nu doriți acest lucru, voi de fapt sunteți
adversarii Mei cei mai înverșunati! Atâta doar că aceasta nu prea contează:
pe de o parte pentru că vremea Mea încă nu a sosit, iar pe de altă parte
pentru că Templul a fost prea pângărit de voi, ca să-Mi mai poată servi
drept locuință! Adevărat este că prestigiul vostru nu trebuie să fie ridicat
cu sprijinul Meu!
Faceți
pe supărații, că Moise v-a interzis să faceți lui DUMNEZEU chip cioplit.
Dar, acest lucru vă deranjează, de fapt, prea puțin, pentru că v-ați declarat
voi singurii dumnezei în fața oamenilor, pe care îi învățați că DUMNEZEU
nu mișcă nimic fără ajutorul vostru și nu aude decât ceea ce voi îi transmiteți,
prin gura voastră. Răspundeți, tot Moise a stabilit toate acestea?
Da,
da, voi trebuie în realitate să conduceți poporul pe căile ce duc spre cer
- căci aceasta este voința lui DUMNEZEU, și de fapt asta au cerut și Moise
cu fratele său Aaron; voi faceți, însă, exact contrariul, considerând poziția
voastră, pe DUMNEZEU, poporul și Templul doar ca pe o vacă grasă, bună de
muls, pe care doar voi ați avea dreptul - lăsat după cum credeți voi chiar
de DUMNEZEU - de a o mulge!
Eu,
însă, vă spun absolut deschis, că DUMNEZEU, pe care voi îl renegați cu fiecare
suflare a voastră și la fiecare pas, nu v-a dat în realitate niciodată acest
drept și n-a ascultat niciodată rugăciunile voastre mecanice, nu le ascultă
nici acum și nici nu le va asculta vreodată!
Căci,
dacă DUMNEZEU ar auzi pălăvrăgeala voastră neghioabă și cărâitul vostru
de ciori, atunci ar trebui să am și Eu cunoștință despre ele! Căci, ceea
ce știe Tatăl, trebuie să știe și Fiul, sau, ceea ce știe inima Mea, trebuie
să știe și mintea Mea! Dar în realitate nici inima și nici mintea n-au auzit
vreodată ceva din rugăciunile voastre!
Cu
toate acestea voi spuneți: Dacă voi, oamenii, vă rugați la DUMNEZEU, atunci
rugăciunea voastră nu vă este de nici un folos, dar dacă ne aduceți nouă
ofertfă și ne rugăm noi pentru voi, atunci rugăciunea-voastră vă va ajuta!
Doar noi, preoții, putem să ne rugăm cu folos, poporul poate doar să aducă
jertfe bogate, asta însemnând că, prin ele, se roagă și ei alături de voi!
În
acest fel voi exploatați poporul de două ori, odată pentru că le luați zeciuială
din toate roadele pământului și primul născut din toate animalele, iar pentru
primul copil din familie le cereți o danie considerabilă: în al doilea rând
pentru că îi păcăliți, cerându-le neîntrerupt tot felul de jertfe, pentru
care le promiteți rugăciuni îndelungate, pe care, însă, nu le faceți niciodată!
Căci
adeseori voi spuneți în sinea voastră: Că ne rugăm sau că nu ne rugăm, este
tot una, fiindcă nu ajută la nimic. Ceea ce îl ajută este faptul că a adus
această jertfă cu cea mai curată intenție! Procedând astfel, voi nu faceți
nimic din ceea ce omul v-a cerut și pentru care ați fost plătiți!
Cu
cine ar trebui să vă compar? - Sunteți tot timpul împotriva lui DUMNEZEU
și vă asemănați cu lupii cei lacomi, care se îmbracă în blana oilor, pentru
ca oile să nu fugă de ei, ca să poată apoi să le prindă fără osteneală și
să le sfâșie cu dinții lor ascuțiți! Dar așa cum este munca voastră, tot
așa în final va fi răsplata voastră în ceruri! Vă atrag deci atenția - și
puteți fi siguri - că o să am grijă să-Mi țin făgăduiala!
Mergi la capitolul urmator